Tatu este rezultatul interacțiunii mele continue cu materia din jur, cu lucrurile pe care le-am văzut, le-am atins, le-am simțit. Tatu nu este doar o atingere-urmă a trecerii mele prin lumea 3D, ci și o încercare de a accede spre a patra dimensiune: timpul.  În lucrare, timpul este reprezentat prin mișcarea explicită a elementelor, dar și prin potențialitățile multiple de relaționare a elementelor unele cu altele. Tatu poate fi vazută ca o lucrare cinetică, dar și ca una potențial cinetică, mișcarea fiind descompusă în „fotograme” - ipostaze fotografice ale relațiilor ce se pot stabili între elementele sculpturii.